M-am trezit din cauza
unei batai usoare in geam. Am deschis ochii brusc si m-am uitat spre locul din
care am auzit acel sunet chinuindu-ma sa vad ce era acolo, datorita ochiilor
care imi erau aproape lipiti din cauza somnului. Era o pasare care lovea usor cu
ciocul in mica fereastra de la camera mea nu prea mare, cerand ajutor. Statea
acolo zgribulita din cauza ploii scuturandu-se din cand in cand. M-am ridicat
din pat si m-am indreptat spre geam cu pasi lenti. Ma grabeam sa iau mica
vrabiuta de acolo dar imi era prea somn sa ma pot deplasa mai repede chiar daca
era o distanta atat de mica. Simteam cum talpile mele goale se afundau usor in
covorul mov si moale din camera. Am deschis in graba geamul si am intins mana
spre mica vietate care a sarit pe mana mea. Vantul batea puterninc prin parul
meu castaniu iar stropii de apa imi umezeau mana. Am pus-o pe pat pana am
inchis fereastra in speranta de a nu zbura inapoi in ploaie apoi am inceput sa
caut in debaraua mea ceva in care as putea sa o cazez pana se va face soare. In
dezordinea aceea abea am gasit o cutie destul de mica dar incapatoare pentru
ea. Am luat un fular mult prea vechi ca sa il mai pot purta din lana si l-am
pus in cutie impreuna cu vrabiuta.
- Sper sa iti tina de cald. Am soptit eu in timp ce aranjam fularul in
jurul micii vietati.
Am lasat-o pe pat apoi
m-am indreptat iar spre geam, ceea ce faceam de fiecare data cand ma trezeam
amintindu-mi de fiecare clipa alaturi de tata atunci cand ne jucam in zapada
sau il ajautam sa repare masina noastra cea rosie, il simteam mereu langa mine
dar stiam ca nu era pentru ca el nu m-a dorit niciodata. Acum eram imbracata
intr-o rochie alba cu volanase roz si lunga pana la genunchi iar parul imi era
destul de ciufulit din cauza patului. Rochia era primita de la matusa Andreea,
cadou de ziua mea cand implinisem 16 ani. Camera nu era foarte mare, aveam un
pat de o persoana langa usa apoi un biroul langa geam pe care aveam micul meu
televizor si putin loc unde imi puteam face temele. Covorul mov care acoperea
toata podeaua se asorta perfect cu peretii care aveau aceeasi nuanta de mov.
M-am sprijint de peretele de langa geam si ma uitam cum ploaie. Picaturile care
loveau pervazul geamului formau un cantec pe care nu il intelegeam, dar ma
fascina, ma facea sa il ascult cu o foarte mare atentie incercand sa il invat.
Era destul de intuneric afara iar o liniste ma cuprinse brusc. O masina trecea
din cand in cand aruncand peste tot apa deranjandu-mi lectile mele de muzica. Am
inceput sa pic intr-un vis destul de adanc, in ganduri care nu ma lasau in pace
de la o vreme. Ma pierdeam de lumea reala pana cand am auzit o pocnitura
puternica. Am tresarit si am deschis geamul nervoasa sa vad cine era:
- Cum
indraznesti sa ma deranjezi? Nu vezi cat este ceasul? Inima imi batea mult mai repede iar pulsul imi
crestea brusc incepand sa tremur usor, privindu-l.
- Scuze
sper ca nu te-am deranjat.
Ma uitam uimita la el
dar mi-am facut curaj si i-am raspuns:
- Nu..
- Te-am
vazut la geam asa concentrata si voiam sa vad ce e cu tine. Ai chef de o
plimbare ?
Am avut impresia ca
nu am auzit bine cu toate ca de vazut nu il prea vedeam. Era destul de
intunecat afara plus ochii mei care voiau sa se inchida mereu ma impiedicau din
a recunoaste persoana. Am reusit pana la urma sa imi dau seama cine era si
atunci a inceput un gand ciudat: Ryan ma chema afara, tipul din clasa a 12-a m-a
invita afara? De ce ? Am vrut sa refuz ca de obicei dar chiar aveam nevoie de o
plimbare dar nu prea am ocazia sa ies datorita problemelor de familie iar
prezenta unui baiat cred ca ma putea ajuta sa trec peste. Nu sunt atat de
populara asa cum era Ana sau Alexandra sa ies in fiecare zi afara din casa, mai
ales cu baietii.Am crescut intr-o familie destul de modesta care se lupta din
greu sa faca bani pentru a asigura un camin si de mancare. Mi-am amintit ca
Ryan ma astepta asa ca am strigat sperand sa ma auda:
- Vin
imediat.
M-am indreptat cu
pasi repezi spre dulap si am luat rochita mea preferata. Era o rochie neagra de
matase care se mula usor pe soldurile mele nu prea lucrate dar aratau destul de
bine. Era perfecta pentru aceasta seara si banuiesc ca arat destul de bine in
ea. Am fugit repede la baie spalandu-ma pe fata si pieptanandu-mi usor parul
incalcit apoi am coborat repede treptele care se prelungeau de la etajul meu
pana la parterul casei. Niciodata nu am inteles de ce era nevoie o casa atat de
mare doar pentru mine si mama, scarile mi se pareau infinite dar nu il puteam
lasa sa astepte, nu? Am deschis usa de la intrare, iar in fata mea a aparut un
baiat inalt imbracat intr-o geaca neagra de piele si o pereche de blugi destul
de spalaciti de aceeasi culoare. Ochii lui straluceau in contrast cu
intunericul de afara ii puteam recunoaste ochii oricand. Acea culoare de
albastru deschis iti fura mereu privirea prin curtea scolii si nu doar ochii ci
si fetele care stateau in jurul lui si radeau. Ryan avea o umbrela in mana dar
cand m-a vazut in fata usii a venit si a pus-o deasupra mea cu greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu