Nici nu m-am uitat in spate deoarece stiam ca
el era cu ochii pe mine iar eu voiam sa scap de el. Cum putea fi asa de
nesimtit? Acum eram sigura ca Robert avea dreptate. Ryan nu era de nasul meu.
Mergeam destul de repede spre casa. Ah, ar trebuii sa il sun pe Robert sa ii
spun ca merg pana acasa sa las bagajele. Am scos telefonul din buzunar si am format
numarul.
- Abonatul vodafone...
Robert nu avea obiceiul sa isi inchida
telefonul deci s-a intamplat ceva! Am schimbat repede directia spre casa lui. Am
scos iar telefonul si am incercat sa sun din nou.
- Abonatul vodafone...
Ah Robert, raspunde! Am ajuns in fata casei lui
si am batut la usa. Mama lui mi-a deschis usa.
- Buna, sunt Chris o prietena de a lui Robert.
Robert este acasa?
- Buna, da este acasa dar nu am reusit sa il
scot din camera lui.
- Pot sa incerc eu?
- Desigur, intra. Prima camera pe dreapta.
Am batit usor la usa iar el a deschis usa
destul de violent.
- Mama, tiam zis sa ma lasi in pace!
- Mi-ar fi placut sa fiu mama ta dar nu sunt.
Spun eu chicotind.
- Chris? De ce ai venit? Erai in oras cu
prietenii tai de ce ai venit?
- Deci asta era? Pot intra sa vorbim?
- Nu!
- Robert te rog vreau sa vorbim ceva important.
A deschis usor usa si s-a intors cu spatele la
mine.
- Chiar nu inteleg de ce te porti asa ce e cu
tine? Spune-mi ce ai vrut sa imi spui mai devreme?
- Chris? Ma poti lasa te rog in pace pentru o
perioada? Am nevoie de o pauza.
- De ce ?
- Pentru ca te iubesc.
Mi-a trantit usa in nas. Am batut iar dar nu
mi-a raspuns nimeni. M-am hotarat sa plec de ce sa ma rog de el? Am iesit din
casa dupa ce mi-am luat la revedere de la mama lui. Ea a vazut momentul si de
aceea si-a cerut scuze in locul lui. Am iesit din casa si m-am indreptat spre
casa mea. Am intrat inauntru si am urcat treptele pana in camera mea. Am scos
telefonul si i-am trimis un mesaj lui Robert.
„Nu stiam ca acest lucru minuscul te-a
deranjat atat de tare. Ana m-a chemat sa cumparam cadouri pentru Craciun. Nu
inteleg de ce l-a chemat pe Ryan. Imi pare rau daca gandesti asa despre mine
ramai cu conceptia ta... suna-ma cand ai de gand sa vorbesti frumos cu mine”
M-as fi asteptat sa sune imediat dar, nu a fost
asa. Au trecut cateva zile iar Robert nu a venit la scoala si nici nu a dat vre-un
semn de viata. Cred ca ma ura acum. Am intrebat multa lume de el dar nimeni nu
stia. Au trecut 10 zile decand nu mai auzisem ceva de el. Am iesit din scoala
singura si am plecat spre casa. Pe drum m-am gandit sa merg prin parc pentru ca
nu am fost de ceva vreme acolo. Ma tot gandeam la ceea ce a spus „ pentru ca te
iubesc”, chiar ma iubea? Chiar era gelos pe Ryan de aceea a reactionat asa in
ultima vreme?
Am trecut strada principala iar un grup de
baieti au trecut in urma mea care se tineau dupa mine de ceva vreme. Am intrat
in parc si am incercat sa merg printre copaci ca sa imi piarda urma dar ei
veneau dupa mine. Am inceput sa fug iar ei dupa mine. M-am lovit de cineva iar
aceea persoana m-a prins de mana si a inceput sa ma traga dupa el. Am incercat
sa scap dar nu am reusit.
- Unde ma duci? Lasa-ma!!
Acestea au fost ultimele cuvinte inainte sa
simt durerea aceea groaznica venind din spatele meu. Simteam cum ceva imi
strapungea coloana vertebrala iar sangele curgea usor prin vene apoi sangele se
prelingea pe spatele meu. Am cazut la pamant. Simteam fiecare celula din corpul
meu care se frangea. Ma zbateam in gandul meu dar nu puteam face nici o
miscare. Am reusit pentru cateva secunde sa deschid ochii si am vazut pe cineva
care statea langa mine si radea. Parul lung si saten cadea usor pe umerii ei goi.
Avea cam 1,80. Am recunoscut-o imediat dar nu mai aveam puterea sa ripostez. Am
inspirat adanc si aceea a fost ultima mea gura de aer..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu